Învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos sau cuvântul despre Cuvânt, a fost împărtăşită oamenilor, acum două mii de ani în cel mai uzual mod al vremii, prin viu grai. Era cea mai simplă cale, cea mai rapidă şi în acelaşi timp, cea mai directă, caracteristică tuturor categoriilor sociale. Sistematizarea ei parţială (”Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le- a făcut Iisus şi care, dacă s- ar fi scris cu de- amănuntul, cred că lumea aceasta n- ar cuprinde cărţile ce s- ar fi scris. Amin”- Ioan 21, 25) s- a făcut mai târziu de către Sfinţii Apostoli, iar comentariul sau exegeza pe marginea acesteia nu s- a finalizat nici până acum, întrucât fiecare o descoperă pe măsura credinţei şi a apropierii (rezonanţei) spirituale faţă de Autorul ei. Deşi pare la prima vedere o învăţătură arhaică, peste care trecerea timpului nu şi- a pus amprenta, decât, poate pentru a- i da o autoritate şi mai mare, ea este, totuşi, extrem de actuală.
Tot astfel şi mijloacele prin care ajunge la fiecare individ. Cadrul general în care este explicată, diseminată, îl reprezintă amvonul (predica şi cateheza), catedra (ora de religie), iar cel particular sau de nişă, targetul (dacă îmi este permisă utilizarea acestor termeni), se concretizează în aşezarea organizată şi dezvoltată a ideilor religioase (scrierea de cărţi şi articole), folosirea televiziunii, radioului sau chiar a internetului.
Avem astfel posibilitatea să ne alegem calea prin care să putem ajunge la Izvorul Vieţii, la înţelegerea cuvântului despre Cuvânt (Mântuitorul Iisus Hristos). Restul este Har şi putere.

Sebastian Cătălin Hogea, preot