Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos este un adevărat prilej de bucurie sufletească pentru întreaga lume creștină, dar mai ales pentru copii. Glasurile lor cristaline, peste câteva zile, vor vesti tuturor prin colinde, cântece de stea, datini și diferite scenete, marele eveniment din istoria mântuirii lumii. Piesa de teatru de mai jos, am scris- o în urmă cu șase ani, ca mulțumire Bunului Dumnezeu pentru sprijinul acordat și poate constitui un bun material didactic pentru preoți sau profesorii de religie. 
ACT 1
Corul: cântă lin colinda ”Trei păstori”, în fundal păstorii par speriați, agitați, oarecum nervoși.
Naratorul: În zilele Cezarului August s- a făcut un recesământ al populației, fiecare trebuind să meargă în cetatea lor de baștină. Feioara Maria, care trebuia să nască, a plecat împreunăcu soțul ei, Iosif, din provinia Galileia, orașul Nazaret, spre Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, parcurgând un drum de aproape 200 km foarte istovitor. În cele din urmă, Iosif și Maria, ajunseră noaptea târziu la Betleem. Cei doi au bătut la toate ușile oamenilor pentru a găsi un loc de cazare, însă singurul adăpost a fost un staul de vite. Și a născut Maria pe Fiul Său Cel Unul Născut și L- a înfășat și L- a culcat în iesle. În noaptea în care S- a năsut Iisus câțiva păstori stăteau de veghe lângă turma lor de oi. Deodată apăru un înger și slava Domnului străluci împrejurul lor, înfricoșându- i de moarte.
Îngerul: către păstori(blând):
- Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
Păstorul 1:
- De ce ? Ce s- a întâmplat?
Îngerul:
- Vi S- a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
Păstorii sunt mirați, dau semne de bucurie.
Păstorul 2:
- Cum putem ști noi asta? Voit- a Domnul să- L cunoaștem?
Îngerul (cu voce blândă, veselă):
- Semnul va fi acesta: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle.
Păstorul 3: către ceilalți păstori:
- Haideți fraților să mergem, la Betleem să alergăm, pe Domnul nostru să- L întâmpinăm. Mulțumim, înger bun. Mulțumim. Haideți.
Corul: cântă în continuare o strofă din colinda ”Trei păstori”- strofa ”Și așa se sfătuiră..”
Iosif către Maria:
- Cred că vom avea primi oaspeți în această noapte.
Maria îi răspunde blând:
- Iosife, inima noastră este deschisă tuturor acelora care vor să ne dea binețe. Fii bun și primește- i pe toți cei care vor veni.
Păstorii sosesc la ieslea minunată.
Păstorul 3:
- Seara bună, cinstite și dreptcredincioasă gazdă. Primiți- ne să ne închinăm Celui Sfânt și Adevărat, Domn al nostru Împărat.
Iosif și Maria rămân uimiți și privesc cu multă afecțiune pruncul. Ridică din umeri în semn de mirare. Fecioara Maria lasă impresia unei mame obosite dar foarte fericite. Este atentă la tot discursul.
ACT 2
Corul cântă colinda ”Trei crai de la răsărit...”
Naratorul: În Iudeea domnea pe atunci regele Irod. Citind în stele, trei magi de la Răsărit au vrut să vină să I se închine și ei lui Iisus. Necunoscând locul exact al nașterii au poposit mai întâi la curtea lui Irod pentru a afla despre Hristos.
Irod (dur, mândru):
- Ce voita- ți voi?
Baltazar (mag 1) (oarecum smerit):
- Prea minunate împărate! Noi de la răsărit am venit aici la Ierusalim ca un lucru să aflăm.
Irod (mirat):
- Nici o taină nu- i prea grea în împărăția mea. Ce voiți să știți?
Melchior (mag 2) (blând, melodios):
- Inima de v- o îmbunați, am vrea să ne arătați unde tocmai S- a născut Prunc Sfânt, rege pe acest pământ? Căci la Răsărit noi am văzut a Lui stea mergând.
Gașpar (mag 3):
- Și am venit să I ne închinăm.
Irod ( extrem de nervos):
- Cum ?! Un rege ?! Pe acest pământ ?! (face câțiva pași și se adresează slugilor):
- Aduceți, aduceți repede preoții și cărturarii mei. Repede!
Preoții și cărturarii (intră cu graba dar și cu frică multă și cad în genunchi):
- Am venit stăpâne!
Irod (oarecum calm):
- Voi știți unde este să se nască Acest Hristos? ( cu dispreț crescând spre final).
Preoții și cărturarii: (primul preot- cu frică):
- Măria ta, scris- a- n slove că în Betleemul Iudeii.
Al II- lea preot:
- Așa ne spun nouă proorocii.
Irod ( grăbit):
- Citiți- mi. Nu mă mai fierbeți. Citiți- mi.
Preoții și cărturarii ( al III- lea preot- cu mai mult curaj):
- ”Și, tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu, Israel.
Irod (foarte tulburat):
- Lăsați- mă, duceți- vă și lăsați- mă. Vreau să fiu singur.
Naratorul : Irod tulburat până- n străfundul inimii pune la cale un plan diabolic. Cu mult vicleșug îi cheamă la el din nou pe magi și le spune:
Irod (blând, poate prea blând):
- Binevoiți să mergeți pentru a cerceta cu de- amănuntul despre Prunc.
Melchior (mirat):
- Voința domnului este de a- L cunoaște?!
Irod ( la fel de blând):
- Dacă Îl veți afla, vestiți- mi și mie, ca venind și eu, să mă închin Lui.
Irod se întoarce cu spatele la magi și zice cu un râs batjocoritor.:
- Doar este rege, nu?????!!!!!!!! Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.
ACT 3
Corul continuă să cânte colinda ”Trei crai de la Răsărit”....
Naratorul: Iar ei, ascultând pe rege, au plecat și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra unde era Pruncul. Și văzând ei steaua s- au bucurat cu bucurie mare. Ajunși la Betleem, magii intrară în casa desupra căreia se oprise steaua. Iar când au văzut pe Maria cu Pruncul au căzut cu toții în genunchi și I s- au închinat.
Baltazar ( face un pas în față și deshide cutia):
- Ca unui mare Împărat, aur noi Ți- am adus și la picioare Ți l- am pus, Domnul nostru Cel de sus. ( I se închină, cade în genunchi).
Gașpar și Melchior: ( fac un pas, dar rămân în spatele lui Baltazar):
- Smirnă și tămâie primește de la noi, copii Tăi. ( se închină și ei cu fața la pământ; toți cei trei se retrag cu spatele smeriți).
Iosif și Maria asistă oarecum surprinși și mirați la închinarea magilor.
Naratorul: Noaptea, Dumnezeu li se arătă în vis și- i preveni să nu mai treacă pe la Irod, iar magii porniră spre casă pe un alt drum. Înțelegând că fusese înșelat și turbând de furie, Irod trimise soldații să- i omoare pe toți băieții de până la doi ani din Betleem și din hotarele lui, după timpul pe care- l aflase de la magi, numai ca să- L piardă și pe Iisus, dar voința Domnului Dumnezeu a fost alta.
Sebastian Catalin Hogea, preot
