Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image C:\www\pb\wp-content\uploads\2008\11\samariteanul_milostiv-300x200.jpg
There was a problem loading image C:\www\pb\wp-includes\js\tinymce\plugins\wordpress\img\trans.gif

Alungarea din Rai, a reprezentat pentru om, începutul unei lungi perioade marcată de multe necunoscute, frământări și nedumeriri. Una dintre acestea, o reprezenta definirea termenului de aproapele. În Vechiul Testament a fost amintită clar existența aproapelui, pentru prima dată, în timpul lui Moise: ”Să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți”. (Leviticul 19, 18). Apoi găsim și la Pilde capitolul 14, versetul 21, un text asemănător: ”Cine disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar ferice de cine are milă de cei sărmani”.

Sunt multe alte texte identice, însă, nici unul nu l- a ajutat pe om să evolueze spiritual, doarece prin aproapele se înțelegea în acea perioadă, doar cei care făceau parte din același neam. Evreii se opreau la litera legii, la limita cuvântului. Nu vroiau, sau, poate, nu puteau, să privească și în duhul ei, cu toate că Moise, prin legea pe care a primit- o de la bunul Dumnezeu, le spunea că la aproapele trebuie să se raporteze ca la ei înșiși.

Situația aceasta a creat, în timp, cazuri hilare, de genul, celui prezentat în Sf. Evanghelie de la Luca, capitolul 10, unde ni se redă un rigorism al legii fără limită. Salvarea unui om de la moarte era condiționată de apartenența la un neam, la o familie. Se punea, astfel, accent, pe un mic grup, pe imaginea acestuia, decât pe valoarea individului în sine. O adevărată politică de marketing publicitar, demnă de invidiat chiar și azi.
Discuția despre aproapele a fost pornită tocmai de un învățător al legii. Și este taxat imediat. Dur. Mântuitorul evidențiază că mai mult accent se pune în lumea neamurilor pe suflet, pe demnitatea umană. (Samarineanul milostiv- dușmanul evreilor) Atrage, astfel, atenția că lipsa de voință în evoluția spirituală îi face rigizi, comozi spiritual și că trebuie să evite a mai pune bariera cenzurii spirituale între ei, pe de o parte, și, între poporul evreu și neamuri, pe de altă parte.
Samarineanul milostiv punctează faptul că pașaportul nostru spre Împărăția Cerurilor constă în posibilitatea reală a omului de a se valoriza în raport cu semenii ( rugăciunea pentru cei căzuți în ispită, recunoștința și modestia în gând și faptă, suferința și bucuria asumate în totalitate, etc.)
Și încă ceva: aproapele nostru nu este numai omul, ci și Dumnezeu.

Sebastian Cătălin Hogea, preot